*janded

'cuz life is so random

Archive for the tag “voluntariat”

Voluntariatul, experiență profesională

Conform acestui articol publicat ieri de Mediafax (parcă scriu un articol de lemn pentru un ziar de știri), propunerea prin care experiența muncii voluntare, ar putea fi recunoscută drept experiență profesională sau de specialitate, “a trecut” de Senat.

Eu am început cu voluntariatul de prin clasa a 7-a, când făceam tot felul de activități cu profa de religie. Apoi din clasa a 10-a am început cu chestii mai serioase: am fost voluntar aproape 3 ani la Crucea Roșie,  am făcut parte din echipa de organizare locală a Let’s do it, Romania!, apoi când am devenit studentă, am intrat în AIESEC. Postasem acum ceva timp cateva lucruri despre AIESEC aici, dar despre beneficiile aduse de oportunitatea de a fi membru AIESEC, Oana și Ionuț au povestit aici.

Personal nu mi-am făcut probleme legate de faptul că lucrurile pe care le știu nu s-ar vedea la un interviu. Dacă faci voluntariat o perioadă mai lungă de timp, este imposibil ca acest lucru să nu își lase o amprentă asupra ta, fie personal, fie profesional. De exemplu eu știu că, lucrând mai bine de un an pe parte de PR, HR și relații internaționale,  posed un cumul de cunoștințe. Și sunt sigură de cunoștințele pe care le posed, pentru că le-am învățat aplicându-le practic.  Având sau ținând mereu interviuri cu membrii, m-am plictisit efectiv de interviuri și nu mai am un car de emoții cand vine vorba de așa ceva. În fine, chestia cu AIESEC este suficient de complexă și necesită un articol separat. 😀

Nu pot decât să mă bucur pentru decizia adoptă și sper să se întâmple. Abia aștept să văd cum vor face coadă toți doritorii de mântuire a experienței profesionale, la ONG-uri. :))

 

Advertisements

Oameni frumoși

Într-un articol precedent, vă dădeam motive pentru care să nu deveniți membri AIESEC Galați. Ei bine, astăzi este ultima zi în care vă puteți înscrie.

M-am gândit să vă spun cum am auzit eu de AIESEC și de ce am smuls formularul de aplicare din mâinile celor care mi l-au dat și le-am zis ”Știu cine sunteți, vreau și eu!”.

Pe Oana o știu datorită unei coincidențe extrem de bizare: avem același nume, dar și prenume. Drăguț, nu? 🙂 Iar de Ionuț am dat tot din întâmplare, pe un forum. Din cauza lor am auzit eu de AIESEC, iar entuziasmul lor a fost copleșitor și molipsitor, în același timp.

Sunt doi oameni diferiți, din părți diferite ale României (Galați și Craiova), cărora le plac serialele, dar și cărțile, au gusturi diferite, dar au fost membrii AIESEC.

Îi las pe ei să vă copleșească în rândurile ce urmează. 😀

Să începem. Spune-ne, te rog, cum te numești și cu ce te ocupi.

Oana: Hello. Numele meu este Oana Andreea şi lucrez ca Analist de Resurse Umane pentru CGT Romania.

Ionuț: Bună! Numele meu este Ionuț și sunt inginer IT la ATOS.

În ce perioadă ai fost membru AIESEC?

Oana: Am fost membru AIESEC Craiova muuult timp, din aprilie 2006 până în iunie 2010, când am fost numită, finally, alumnus . 😀

Ionuț: Am fost membru AIESEC Galați în perioada 2007 -2009.

De ce ai ales să devii membru al acestei organizații?

Oana: Dintr-un motiv foarte egoist, iar acum, când privesc în urmă, mă gândesc ce-o fi fost în mintea mea.

Când am primit formularul de aplicare tocmai ce mă întorsesem de nici o lună de la Paris, unde beneficiasem de o bursă Erasmus. Sufeream încă de şocul cultural; mintea şi întreaga mea fiinţă erau setate pe lumea de dincolo şi nu mă puteam re-adapta sub nici o formă la viaţa în România.

Ionuț: În primul an de facultate prietenul meu cel mai bun îmi tot povestea de proiectele din AIESEC și în anumite momente îmi doream să îl ajut, dar nefiind membru era imposibil.

 Cum ți-a fost promovat AIESEC și ce anume te-a atras?

Oana: Au fost şmecheri. Nu mi-au spus că un student în anul II nu poate aplica la internship-uri în străinătate. Aşa era pe vremea aceea.

Ionuț: AIESEC inițial, în primul an de facultate, nu mi-a atras atenția  direct. Dar din dorința de a ajuta un prieten, am ales să devin membru și după am ales să rămân membru pentru oamenii pe care i-am cunoscut și oportunitatea de a trece prin experiențe noi.

 Cum a fost pentru tine experiența AIESEC și care au fost cele mai memorabile/frumoase momente trăite?

Oana: AIESEC m-a definit ca om. Dacă înainte de intrarea în organizaţie mă lăsam condusă de nişte valori de luni până miercuri, iar de joi până duminică mă purtau mai departe alte considerente, în timpul şi după AIESEC nu a mai existat nici un dubiu cu privire la ce fel de persoană sunt, ce spun şi ce cred.

Ionuț: Pot spune că experiența AIESEC a devenit cheia proverbială pentru ușa viitorului meu. Prin AIESEC am avut șansa să călătoresc, să cunosc oameni de pe toate continentele, să particip la training-uri și să îmi exersez engleza, iar toate aceste lucruri m-au ajutat treptat să devin persoana care sunt acum.

Cele mai memorabile momente în AIESEC au fost atunci când eram organizator la o conferință de peste 600 persoane. Nimic nu este mai plăcut pentru mine decât presiunea unei responsabilități, să lucrez cu persoane pe care mă pot baza și faptul că rezist și termin cu succes ceea ce am început.

 Cum te-a ajutat experiența dobândită pe perioada implicării tale în dezvoltarea carierei sau în viața de zi cu zi?

Oana: Întotdeauna am funcţionat după vorba aceea din bătrâni, că dacă tot te apuci să faci un lucru, să-l faci cu şi din pasiune. AIESEC mi-a deschis „apetitul” pentru un domeniu despre care, în anii de început ai studenţiei, ştiam mult prea puţine: Resursele Umane. Am profitat de anii petrecuţi în organizaţie pentru a mă documenta şi perfecţiona. Când m-am înscris la master, multe dintre conceptele pe care profesorii ni le înfăţişau drept teoretice, eu le practicasem de mult.

Când m-am angajat în CGT, m-am dus ca mielul la tăiere; eram convinsă că nu-mi va ajuta la nimic experienţa AIESEC. Iar acolo, şoc şi groază! Ca şi în AIESEC, şi noi avem o platformă pentru matching. Mi-am dat seama atunci că dacă m-aş fi angajat fără să fi avut anii de voluntariat în spate, n-aş fi adus nici cel mai mic strop de valoare companiei.

Ionuț: Cât am fost în AIESEC pot să spun ca diferitele proiecte și departamentele în care am fost implicat m-au făcut treptat să îmi dau seama de aptitudinile și competențele mele și în același timp am trecut prin anumite experiențe care m-au ajutat în relațiile cu prietenii și colegii de la muncă.

 De ce ai recomanda studenților să devină membri AIESEC?

Oana: Ei bine, eu nu recomand tuturor studenţilor să devină membri AIESEC. AIESEC nu e pentru toată lumea. Ştiu că sună a propagandă, am auzit-o pe vremea mea, sunt convinsă că există şi astăzi. AIESEC nu este pentru oamenii perfecționiști. Dacă nu vrei să ieşi din cutiuţa ta, nu are rost să te arunci cu capul înainte în AIESEC, pentru că este ca un vârtej. Te duce departe şi nici nu apuci să te dezmeticeşti şi –  bam! – s-a terminat şi facultatea, ţi-ai găsit un loc de muncă şi te-ai mutat de lângă părinţi. Eşti pe cont propriu. Este un sentiment înălţător, să fii făcut tu, singur, toate astea, fără ajutor din partea altora.

Ionuț: Fiecare om, la un anumit punct, vede ce vrea să vadă iar din exterior întotdeauna vezi altceva față de momentul când ești în interior. Eu am intrat pentru un prieten, alta persoană ar intra pentru ceva nou sau pentru că vrea să iasă din rutina acasă-facultate și să facă ceva util și poate distractiv cu timpul liber.

Pe lângă aceste lucruri mai e și un alt aspect mai realist, voluntariatul, fie în AIESEC fie în altă organizație, va fi întotdeauna privit ca un lucru bun de un angajator serios.

Toate experiențele sunt facultative, până și facultatea, doar că la un anumit punct alegerile te definesc.

Care sunt hobby-urile tale?

Oana: Nu mai am timp de hobby-uri, din păcate. Aşa este când creşti 😛 Glumesc, evident. Îmi place foarte mult să scriu şi să citesc. Plăcerea mea vinovată o reprezintă revistele de modă şi pantofii cu toc înalt.

Ca o reminiscenţă a anilor petrecuţi în AIESEC, îmi place să merg cu cortul şi să beau o ladă de bere (AIESEC Craiova ştie de ce 😀 ).

Ionuț: Călătoritul și snowboarding-ul sunt câteva din hobby-urile mele preferate.

 Care este cartea/filmul/jocul/melodia ta preferată și de ce?

Oana: Cartea, hmm… Cartea preferată. Greu de spus, nu mai am o carte preferată de foarte mulţi ani, cam de când am descoperit Southern Vampire Mysteries. Da, sunt cărţile care stau la baza serialului True Blood şi chiar vă încurajez să-i daţi o şansă. Vampirismul este o metaforă pentru lumea în care trăim.

Film preferat nu am, deşi am câţiva actori preferaţi, ale căror filme le devorez şi care ocupă multă vreme după vizionare un loc special în inima mea. Sfânta Treime este reprezentată de Cillian Murphy, Michael Fassbender şi Alexander Skaarsgard.

Fără tăgadă, Plants vs. Zombies este cel mai awesome joc neinvaziv. Îl recomand domnişoarelor, deşi cine mi l-a prezentat mie a fost un aiesecer gălăţean extrem de chipeş 😀

Ionuț: A Song of Fire and Ice (Game of Thrones) este ultima serie de cărți care îmi menține atenția în ultima perioadă.

De ce este important să faci voluntariat înainte de a te angaja?

Oana: Vezi mai sus. 

Ionuț: Uneori voluntariatul face diferența dintre faptul că ești angajat sau nu. Angajatorii întotdeauna vor căuta oameni care vor să se implice, oameni motivați și care nu așteaptă să fie trași de mânecă și să li se spună că au nevoie de acel plus sau acea pregătire.

Ce ai transmite viitorilor membri AIESEC?

Oana: Să pună burta pe carte. Dacă profesorii văd că-ţi dai silinţa, cât de cât, în limitele bunului simţ, când o scrânteşti la examen, o să fie mai indulgenţi.

Ionuț: Intră pentru motivul „greșit” și vei râmâne pentru motivul bun.

Eu vreau să le mulțumesc din nou pentru că mi-au răspuns la întrebări și mi-au dat ocazia să împărtășesc experieța și părerile lor mai departe, dar și pentru că au avut grija de mine și mi-au repetat de nenumărate ori ”când ajungi studentă trebuie să intri în AIESEC!”.

 aiesecgalati.ro/aplica

Atenție! Se recrutează!

Acum câteva zile vă spuneam că am fost la o conferință națională AIESEC, iar Dana a confirmat și susținut faptul că o astfel de experiență fie te face să te îndrăgostești de AIESEC, fie să renunți. Nu știu de ce ar vrea cineva să renunțe la o asemenea experiență după atmosfera absolut fantastică dintr-o conferință, dar dacă voi întâlni o astfel de persoană, am să-i aflu părerea și am să o zic mai departe. 🙂

Cum toată lumea se luptă în comentarii care mai de care mai pozitive, fluffy și atrăgătoare, eu am să vă zic de ce să NU intrați în AIESEC. Eu sunt membru de 6 (șase) luni în această organizație, dar cred că vă pot da câteva motive pentru care NU ar trebui să fiți.

1. Ești student. Te duci când ai chef la facultate, te plictisești teribil. Ăștia din AIESEC își petrec cam tot timpul prin Centrul L+, organizând și planificând tot felul de proiecte și activități. Deci nu se merită.

2. Ai să cunoști studenți din toate colțurile lumii, ai să înveți lucruri noi despre cultura și tradițiile lor și dacă, Doamne ferește, ai să vrei sa călătorești oamenii ăștia te vor primi cu brațele deschise. Repet, Doamne ferește! să faci așa ceva!

3. Agenda ta telefonică va fi supraîncărcată cu numere noi de telefon, a noilor prieteni, studenți fie la aceeași facultate cu tine sau nu. Așa că dacă ai nevoie de un curs sau cum este un prof la seminar, toate acestea vor fi la un telefon distanță. Nici chestia asta nu merită, pentru ca telefonul mobil emite radiații nocive.

4. Eu am auzit că lumea din AIESEC este prietenoasă și nu discriminează.

5. Cică te ajută să-ți organizezi mai bine timpul. Adică ai sa știi să-ți organizezi prioritățile, vei gândi strategic și vei fi capabil să-ți setezi obiective reale, ce pot fi îndeplinite. De ce ai vrea sa faci asta?! Serios. Ești la facultate, te plictisești teribil, nu ai timp de organizat.

6. Înveți să lucrezi în echipă sau să conduci o echipă. Îți trebuie așa ceva după ce termini facultatea? Gândește-te bine, ai nevoie de așa ceva? Nu?! Așa ziceam și eu… 🙂

7. Training-uri moca. Dacă e gratis, clar ceva e putred. Așa că nu merită să fii măcar curios despre ce este vorba în training-urile alea.

8. Contacte. Asta intră tot la categoria „după facultate”. Mai e mult până atunci. O bază de date cu contacte super, o poți face și într-o zi stând la cafea. De exemplu: vecinul Mitică de la 3 vinde telefoane mobile pe sub mână, colegul de bancă le are cu copiatul și mă ajută și pe mine. Poate cunosc eu vreun antreprenor de succes și am noroc să mă bage și pe mine în față.

Aș putea veni cu mai multe motive, dar cred că sunt suficiente.

A, și în cazul în care nu mă crezi, poți veni la Centrul L+ (în curtea Facultății de Economie și Administratea Afacerilor) și poți completa un formular de aplicare, pentru a intra în AIESEC și a-mi da dreptate. 😀 Sau dacă lenea e prea mare (ca în cazul meu) poți completa un astfel de formular și aici. Sau poți cere detalii pe pagina de facebook AIESEC Galați.

Poze de pe 1 Decembrie

Am promis că vă arăt câteva poze de la acțiunea de 1 Decembrie.

Sunt curioasă să aflu cine a votat articolul despre acțiunea cu HIV/SIDA cu :-(. Îmi cer scuze dacă căutați un articol plin de patriotism și alte lucruri mincinoase pe care toți „patrioții” le zic de 1 Decembrie, fie din cauza vinului fiert, fie pentru a da bine pe sticlă. Nu mă înțelegeți greșit, apreciez România pentru lucrurile ei bune, iar la momentul potrivit va avea un articol mare și plin de laude – sau nu – pe aces blog, promit solemn.

Revenind acum la oile noastre 🙂 mai jos vă las câteva poze, iar dacă vreți să vedeți mai multe, o parte le puteți vedea pe pagina G+ sau pe cea de facebook a Crucii Roșii aici.

de 1 Decembrie

Știu că pe 1 Decembrie toți sunteți ocupați odihnindu-vă sau mâncând fasole cu cârnați :-), dar vă propun și o acțiune caritabilă. 😀

Se întâmplă ca pe lângă Ziua Națională a unei țări atât de pitorești, precum România, să fie celebră și ziua internațională a luptei împotriva HIV/SIDA.

Așa că dacă ești din Galați și vrei ca fasolea cu cârnați să se digere mai ușor, dar și să faci un gest simbolic pentru a arăta empatie față de cei ce suferă de HIV sau SIDA (pentru că sunt două lucruri diferite, dar dacă ați ajuns să citiți acest mic articol, înseamnă că este ceva de capul vostru și știți despre ce vorbesc) te aștept pe 1 Decembrie la ora 16:00 pe platforma din fața Casei de Cultură a Sindicatelor.

Nu aveți nevoie să veniți cu absolut nimic la voi, decât voie bună și curaj de a înfrunta posibilul frig de afară! 🙂

Vă aștept deci? 😀

Post Navigation

%d bloggers like this: