*janded

'cuz life is so random

Archive for the tag “romania”

Galațiul poate!

Mă duceam săptămâna trecută la IT Market, dis-de-dimineață, pentru că nu vroiam să întârzii și mi-am dat seama de o chestie drăguță. 😀 Întâi de toate, să lămurim că era cam ora 9, ca să nu ducem pe nimeni în eroare.

Cum treceam eu bine mersi pe faleză, afară era răcoare, muzica de la radio era ok, nu era aglomerat… ce mai! o zi frumoasă! Am fost plăcut surprinsă să văd că. deși era dimineață și zi de odihnă, lumea era pe afară, alerga, mătura în fața blocului și așa mai departe.

Am rămas cu un sentiment plăcut după. Am rămas cu sentimentul că dacă vrem, putem și majoritatea lucrurilor negative pe care le credem drespre noi, fie ca români, fie moldoveni sau gălățeni sunt, în cele mai multe cazuri, exagerări ale minții noastre pesimiste. Nu sunt genul de persoană care să ducă patriotismul până în pânzele albe, dar tot trag speranță că va fi puțin mai bine. Eu cred că putem face lucruri frumoase, chiar dacă mulți nu cred asta. Voi ce ziceți?

 

Advertisements

Ziua Universală a Iei

Am dat peste articolul ăsta  de la Presa Galați, în timp ce eram foarte ocupată dând scroll la news feed pe facebook (tnx, Mădă for sharing). Apoi mi-am amintit că La blouse roumaine  a tot postat mult și bine despre 24 Iunie și ziua iei.

Printre recentele mele obsesii se regăsește și aceea de a avea o ie. Adevărată. Dar de fiecare dată când dau peste ele și văd că toate sunt de la 150 de lei în sus… (am găsit și la 450, dacă vă întrebați 🙂 ) îmi trece tot patriotismul. :)) De fapt am o ie. A fost a maică-mii. Și am purtat-o prima oară în clasa a III-a, la serbare, dar mi-a cam rămas scurtă între timp.

Vă las să citiți articolul fain al celor de la Presa Galați și, fetelor, sper să le urmați exemplul. Mă descurc eu cumva și cu ia mea scurtă. 😀

And for my foreign amigos, here you have the English version of this article. 😀

 

SprinCO 2014

După cum ați observat, nu am sâcâit pe nimeni cu postări pe blog în ultimele zile. Motivul pentru care acest lucru s-a întâmplat, a fost o conferință AIESEC, în Predeal – SprinCO. 😀

Cred că am mai povestit în nenumărate rânduri despre AIESEC și ce se întâmplă pe acolo. Una dintre chestiile foarte, foarte tari în AIESEC e că din când în când  se organizează conferințe naționale/locale. Pentru cine nu știe ce e aia o conferință: sunt 4-5 zile când te duci în altă parte și stai într-un hotel cu oameni din 14 orașe și vă duceți la work-shop-uri pe diferite domenii (resurse umane, publicitate, vânzări etc.)

1525394_10202546932687962_1218152818_nPentru mine SprinCO 2014 a fost a 10-a conferință AIESEC la care am fost în calitate de delegat. Anul trecut, pe vremea asta, mă întorceam de la prima mea conferință – tot SprinCO, ca membru nou și eram ”blown away”.

E greu să descrii cu ce sentiment rămâi după un astfel de eveniment, iar persoanele care nu au luat parte la așa ceva, nu vor înțelege niciodată ce zic.

Am avut ocazia ca de la fiecare conferință să rămân cu amintiri de neprețuit, și am avut ocazia ca și acum să văd lucruri geniale. Aveți mai jos un filmuleț genial, în care peste 100 de oameni din toate colturile României s-au „copăcit” și au cântat All of Me. Dacă în filmuleț sunt puține persoane, închipuiți-vă ce sentiment trăiești când sunteti 400 de persoane. După cum am mai zis, este greu de descris și este imposibil să nu fi impresionat de așa ceva.

Și da… România este peste tot! 😀  (ignorați partea cu „bucătăria poate”)

P.S.: SprinCO vine de la Spring Conference. 😀

Indygen

Aveți idee ce este Indygen? Dacă ești internaut, adică îți petreci majoritatea timpului navigând pe internet, cu siguranță le-ai văzut logo-ul sau vreo reclamă pe undeva – pe internet. 😀 Și pentru că am menționat spațiul virtual de 2 ori pe minut, Indygen este o nouă rețea de telefonie mobilă, care se bazează foarte mult pe online.

Eu am auzit prima oară de Indygen prin Mai-Iunie. Întâmplarea fericită a fost că, fiind o rețea gândită în mod special pentru tineri, iar eu cum sunt AIESECer (organizație internațională pentru studenți – pentru necunoscători), am făcut cunoștință destul de repede. Nu mi-a fost greu să înțeleg ideea de la care au plecat, dar mi-a fost greu să înteleg exact cum funcționează. Sper că am reușit să înțeleg suficient de bine, astfel încât să vă fac și vouă viața mai ușoară.

După cum am spus, Indygen a pornit de la nevoia tinerilor de cominicare. Avem abonamente cu 1 milion de minute/sms-uri, dar nu le folosim. De ce avem noi nevoie este internet. 😀 Așa că o mână de oameni tineri, cu idei mărețe, ajutați de infrastructura Vodafone România, au pus la cale un abonament de telefonie mobila bazat exclusiv pe traficul de internet. Ce înseamnă asta? Înseamnă că abobamentul lunar de la Indygen costă 38 RON (sau 7 euro), echivalentul a 500 de indypoints.

Ce sunt indypoints? Sunt evident… puncte. 🙂 Ele pot valora fie 1.5 GB de internet, 500 minute naționale sau 500 sms-uri naționale. Adică dacă trimiți un sms/vorbești un minut în altă rețea, pierzi un indypoint. Cât despre traficul de internet, puteți găsi mai multe detalii aici. Cu alte cuvinte sistemul e destul de simplu: plătești 38 de lei și ai 500 de indypoints pe care îi poți consuma cum am menționat mai sus.

Oamenii care vorbesc între ei în „trib”, vorbesc gratis. Și mai și ascultă muzică gratis pe Zonga, fără să le consume indypoints. Și primeși si nanoSIM, iar transportul e gratis (că îți aduc ei prin Cargus cartela acasă). Și mai primești și omulețul ăsta drăguț și roșu. 😀 Iar dacă îți portezi numărul, mai primești niște bonusuri.

Eu nu vreau să renunț la numărul meu de telefon, așa ca va trebui să aștept până prin Mai, pentru a putea să trec pe Indygen. Nu de alta, dar sunt foarte curioasă să vad dacă e chiar așa cum se zice. AIESECeri care au trecut deja pe Indygen sunt extaziați, iar eu ma oftic că abonamentul meu expiră abia în Mai.

Voi ați încercat Indygen? Care este părerea voastră până acum?

Puteți afla mult mai multe detalii pe site-ul lor (www.indygen.ro) unde sunt tot felul de materiale foarte drăguțe și prietenoase. 😀

Învățământ românesc în anii ’40

Mă „lăudam” într-un articol precedent cu lucrurile pe care le-am învățat în sesiune, dar tot în același articol mă/vă întrebam dacă mai avem vreo șansă să resuscităm sistemul de învățământ românesc.

Găsisem acum ceva timp un articol care făcuse puțină vâlvă pe facebook, cu două imagini din care reieșea structura și conceptul pe care era bazat învățământul românesc acum mai bine de 70 de ani. Surprinzător, lucruri erau mult mai diferite, cel puțin așa reiese din articolul pe care l-am copiat mai jos – cu tot cu imagini, pentru că nu prea am încredere în yahoo news. 🙂

Aşa cum se vede în imaginile de mai jos, situaţia personală şi didactică a elevei Felicia Drăghiciu (din comuna Şona, fostul judeţ Făgăraş) este extrem de atent analizată, iar profesorul care a întocmit fişa arată care sunt abilităţile, dar şi carenţele elevei.

Fişa începe cu o scurtă descriere a familiei fetei, care conţine inclusiv informaţii despre câte persoane locuiesc în aceeaşi cameră cu eleva. De asemenea, se menţionează că fata are somn “liniştit” şi alimentaţie “bună”. Apoi, sunt menţionate înălţimea şi greutatea elevei, la data examinării (7 iunie 1940).

La capitolul “Preorientarea şi îndrumarea profesională”, se arată că eleva are talente “literare şi ştiiţifice” şi îi plac foarte mult lecturile “de orice fel”. Eleva a fost consultată şi a spus că i-ar plăcea foarte mult să devină învăţătoare, în timp ce părinţii îşi doreau ca ea să fie o “bună gospodină acasă în sat”. Educatorul menţionează că fetei i s-ar potrivi atât o profesie teoretică, cât şi una practică.

Într-un grafic din a doua pagină a fişei apar detalii despre intelectul, temperamentul, personalitatea şi caracterul elevei. Abia apoi, la finalul fişei, apar notele elevei la diferite discipline.

7f97adba-785e-4982-a403-2a1742f6c2c6_felicia-draghiciu-1d6108a26-85ea-4c8b-9c71-ad97179de360_felicia-draghiciu-2

Sursă articol

Post Navigation

%d bloggers like this: