*janded

'cuz life is so random

Archive for the tag “Christopher Nolan”

The Prestige

Mă lăudam acum ceva timp pe twitter că am văzut filmul The Prestige; un alt rezultat fabulos dintre colaborarea celebrului ‘cuplu’ Nolan – Bale. The Prestige spune povestea a doi magicieni, Robert Angier (Hugh Jackman) și Alfred Borden (Christian Bale), ce ajung să fie prinși într-un vârtej plin de invidie, trucuri magice, minciuni și enigme.

ATENȚIE! conține spoilere!

Robert, Alfred  și Julia sunt un trio cu priză la public, alflați sub îndrumarea inginerului care le proiectează partea mecanică a trucurilor, Cutter, interpretat superb de Michael Caine. Reprezentația lor (doi presupuși spectatori: Bale și Jackman sunt invitați pe scenă pentru a o lega pe frumoasa Julia – întâmplător și soția lui Angier (Jackman), urmând ca aceasta să iasă singură dintr-un bazin plin cu apă) decurge bine, având succes și adunând ropote de aplauze. În momentul în care vulcanicul și ambiționul Alfred susține că ar trebui să încerce alt nod care ar facilita eliberarea Juliei, însă atât Cutter cât și Angier se opun categoric. În ce avea să fie ultima reprezentație a trioului, Alfred pare să se răzgândească asupra nodului, desfăcându-l pe cel inițial și făcând altul. Ezitarea lui Alfred duce la un sfârșit tragic al trucului magic, Julia sfârșind înecată în bazin, neputând să se dezlege.

Acest lucru este startul rivalității dintre cei doi foști parteneri. Dacă inițial Robert pare să fie cel care are parte de un public mai numeros, roata de se întoarce în favoarea lui Alfred în momentul în care apare cu un nou truc, iar dezlegarea misterului acestui nou truc uimitor devine noua obsesia supremă pentru Robert. Nu numai obsesia dezlegării misterului ce gravitează în jurul iluziei Omului Transpus, dar și invidia – faptul că Alfred își întemeiază o faminilie și în viziunea personajului lui Jackman, acea fericire i se cuvinea lui –  constituie factorul ce va duce la autodistrugerea treptată a personajului lui Jackman.

După ce eșuează în încercarea de a copia trucul cu ajutorul unei dubluri, Robert ajunge să-l cunoască pe Tesla (da, da, acel Tesla – de la fizică :D) și după multe rugăminți și impresia unui eșec, cel din urmă îi construiește o așa-zisă mașinărie care ar face iluzia Omului Transpus. În timp ce Robert își riscă practic viața cu fiecare iluzie a Omului Transpus pe care o face, fiind în sfârșit împlinit că îi furase totul rivalului său Alfred (carieră, viață și fiică), Alfred îi oferă lovitura de grație, dezvăluindu-i misterul iluziei create de el.

Nu înțeleg prezența domnișoare Johansson pe poster, pentru că amestecul ei a putut fi trecut aproximativ usor cu vederea. Dacă Scarlett Johansson a putut ocupa un loc pe afiș, de ce nu a putut face acelasi lucru și Rebecca Hall (Sarah)?! Pentru că drama prin care trecea era mult mai interesantă decât cea a asistentei – agent dublu.

Filmul este greu de urmărit, mai ales de comentat. Veți fi prinși într-un vârtej te minciuni, iluzii și tragedii, iar în momentul în care filmul va ajunge la ultimele 10 minute, și veți zice ”Gata! Nu mai are cum să se răstoarne situația din nou!”, Christopher Nolan vă va uimi, din nou.

The Prestige este un film absolut superb, și vă oblig să îl urmăriți. Țineți cont și de faptul că, eu personal, îl încadrez la categoria filmelor dificile de urmărit; mai pe scurt, nu încercați să vă uitați la el când sunteți obosiți sau așa mai departe. Și pentru a-l înțelege cu adevărat, recomand și o a doua vizionare – cum am făcut și eu. 🙂

Vizionare plăcută!

Advertisements

TDKR – partea a II-a

Mă lăudam în articolul anterior că intenționez să mai văd The Dark Knight Rises din nou, și asta am și făcut. 🙂

Până să mă duc din nou la film, am avut ocazia să revăd celelalte două filme realizate de Christopher Nolan. Recomand ca cine nu a ajuns încă pe la cinematograf, să arunce un ochi peste Batman Begins și The Dark Knight pentru că lucrurile din The Dark Knight Rises se vor lega mult mai bine.

Lucrul asupra căruia vreau să revin este, evident, ciclitatea seriei. Revăzând Batman Begins am putut observa mult mai ușor conexiunile dintre cele două filme. Aș putea zice că Batman Begins a beneficiat de mai multe replici amuzante, iar reducerea lor în acest ultim film ne dă de înțeles că lucrurile sunt mult mai serioase, mesajul transmis este profund iar povestea regizata de Nolan se încheie. Legăturile între primul și ultimul film le putem face imediat ce apare ideea conform căreia Bane a fost exclus din Liga Umbrelor, acest lucru trimițând la o posibilă continuare a răzbunării lui Ra’s Al Ghul, ipoteză întărită de vedenia lui Bruce când se afla în inchisoarea Ligii. Trecând peste acest detaliu uriaș, avem parte de lucruri mărunte prezente în primul film: perlele pe care Catwoman le fură, le putem vedea la gâtul Marthei Wayne în noaptea în care este ucisă – ceea ce explică atașamentul lui Brunce față de colier; Batman are parte de un vehicul tipic (Batmobilul ”tanc” din primele două filme, apoi avionul… sau ce-o fi), dar și replica lui Lucius Fox: ”Yes, Mr Wayne, it does came in black”.

Trecând peste aceste indicii, aș dori să revin asupra Jockerului. Cu toții recunoaștem meritul lui Heath Ledger, anume că The Dark Knight este filmul lui. Batman este în umbra Jockerului din multe puncte de vedere. Cu toate acestea, nu cred că sfârșitul neașteptat a lui Ledger obligă evitarea menționării celui mai bun rol din întreaga sa carieră (și nu cred că trebuie să ne ascundem după deget pentru a nu recunoaște că rolul a beneficiat de acest succes răsunător și datorită morții neașteptate a actorului). Avem parte de atât de multe conexiuni între Batman Begins și TDKR, dar și între al doilea și al treilea film (în primele scene vedem un Gotham ce îl sărbătorește pe Harvey Dent, dar și un Bruce Wayne măcinat de remușcări pentru moarte lui Rachel), însă Jocker nu este menționat absolut deloc. Să înțelegem că prezența Jockerului a fost doar un moment de respiro pentru toată lumea, ca apoi să avem parte de reîntoarcerea Ligii Umbrelor? Personal, consider că rolul lui Ledger a fost cel care a ajutat la metamorfozarea completă a personajului principal, însă tot nu reușesc să înțeleg de ce este evitată menționarea lui.

Mă așteptam ca Anne Hathaway să fie mult mai pisicită, pentru a putea fi credibilă în rolul lui Catwoman. Tom Hardy este uriaș și de nerecunoscut, iar atuul său cred că este vocea. Nu îl comparați pe Bane cu Jocker, pentru că nu ar fi corect; Ledger a beneficiat de martirizare după moarte, dar bineînțeles că rolul jucat de el a fost fantastic.

Încă un lucru pe care l-am observat, a fost prezența detectivului Blake. Încep să cred că nu am văzut The Dark Knight Rises, ci Batman & Robin. Aflăm acest lucru la finalul filmului, evident, dar personajul lui Joseph Gordon-Levitt devine ajutorul lui Batman. Să nu uităm că el este cel care îl pune pe Bruce Wayne pe gânduri în ceea ce privește probarea celebrului costum negru. Iar ca bonus, Robin descoperă ascunzătoarea lui Batman. Cred că știm deja care va fi următorul proiect al lui Christoper Nolan. 🙂

Nolan acordă atenție detaliilor, ceea ce este admirabil, și probabil că acesta este unul dintre ingredientele pentru succesul de care dă dovadă fiecare film creat de el.

În încheiere, aș vrea să vă las două imagini care mă amuză teribil de fiecare dată când le văd:

The Dark Knight Rises

Am fost zilele trecute la CinemaCity pentru a-mi putea îndeplini una dintre ultimele dorințe: să văd ultimul film cu Batman. Sau așa-zisul ultim film. În primul rând cred că ar trebui să menționez că admir decizia lui Nolan de a nu filma in format 3D. De asemenea am putea spune ca The Dark Knight Rises este rezultatul unei colaborari anterioare rasunatoare dintre Nolan, Hardy, Cotillard, Levitt și alții, și da, mă refer la Inception. Desigur, nu putem trece cu vederea lunga colaborare dintre Christian Bale și Christopher Nolan, cuplu ce îmi place să-l asociez cu Burton – Depp.

cinemagia.ro

ATENŢIE! conţine spoilere!. 🙂

Am văzut primele două filme, și recomand asta tuturor pentru că va fi o experiență mult mai plăcută vizionarea acestui ultim film. Nu pot spune că primele scene mi-au rămas în minte – cele cu avionul; probabil eram prea entuziasmată și așteptam să apară Bruce Wayne. Ceea ce mi-a atas atenția a fost ‘ăla cu mască neagră, de respira greu’. Tom Hardy. Unde era Tom Hardy?! Mi-a fost greu sa-l văd pe acel Tom Hardy pe care îl știam eu, sub masca lui Bane. Oricum interpretarea a fost genială, iar scopul personajului său, fantastic.

Pe lângă forma circulară a seriei (Liga Umbrelor apare atât în primul film cât și în al treilea), Nolan ne oferă cursivitatea firului narativ, deși acțiunea are loc la 8 ani după cele petrecute în The Dark Knight, întâlnim amintirea lui Rachel și un Gotham care îl venerează pe Dent, așa cum își dorise Batman. Vedem chiar fragmente din finalul celui de-al doilea film, însă Jockerul nu este amintit deloc. Rolul său în evoluția lui Batman nu este pomenită. Tind să cred că este modul lui Nolan de a prețui memoria lui Heath Ledger, dar faptul că lasă în urmă personajul, pare că îi reneagă existența în trilogie.

Christian Bale ne pune față în față cu un Bruce Wayne măcinat de vină, vulnerabil, schiopătând, ascunzându-se de toată lumea. O vedem pe Hathaway în rolul unei fete aparent inocente și intimidabile, până face cunoștință cu master Wayne. Atunci cred că a fost singurul moment în care am văzut-o 100% pe Catwoman. Pe măsură ce acțiunea capătă noi dimensiuni, asistăm la o serie de fluctuații în ceea ce privește starea de spirit a personajului feminin; lucru care pe mine m-a făcut să-mi pierd o parte din interesul pentru Catwoman. Desigur, asemeni rolului lui Hardy, îi înțelegem scopul deabia la final.

Prima confruntare dintre Bane şi Batman a fost dureroasă până şi pentru cei care priveau. Era însă de aşteptat să nu se termine bine. Avem parte din nou de amintirea Ligii, Bruce ajungând în închisoare. Acolo află presupusa poveste a lui Bane, copilul născut în infern şi singurul care reuşise să evadeze de acolo. Ra’s Al Ghul i se arată într-un vis, iar Bruce află că Bane este copilul lui Ra’s Al Ghul şi realizează că Gotham City este în pericol. Deloc surprinzător faptul că reuşeşte să escaledeze zidul respectiv. Aici trebuie să laud coloana sonoră creată de Hans Zimmer. Nu doar în scenele în care Bruce încearcă să evadeze, coloana sonoră îţi dă fiori.

Era de aşteptat să vedem un Batman mai puternic şi totodată un Gotham ghitat, nu neapărat de Batman, cât de simbolul reprezentat de el.

O întrebare care a fost pusă probabil încă de la apariţia primului trailer a fost cu cine rămâne personajul principal, pentru că mereu trebuie să rămână cu fata frumoasă. Aşadar Catwoman sau Miranda Tate? Cineva era clar în plus, avea să moară sau să treacă de partea răului; lucru care s-a şi întâmplat.

Un moment şocant a fost acela în care realizăm că Bane nu este copilul ce evadează, ci protectorul lui. Bane este clar întruchiparea răului. Mie mi s-a părut uriaş, probabil şi din cauza costumaţei, dar totul, de la postură până la voce i se potrivesc perfect. Cât despre excluderea poveştii lui Bane din film, nu pot spune că este un lucru tocmai negativ. Fără povestea lui Bane se păstrează ambiguitatea asupra moştenitorului Ligii, ambiguitate la care eu una nu ma aşteptam. Lipsa prezentării trecutului lui Bane îi oferă statului de protector, persoană misterioasă despre care nu se cunoaşte aproape nimic, dar care ţine cu adevărat la Talia. Rolul lui Cottilard a fost cu adevărat o surpriză pentru toată lumea, dar după cum spuneam, două fete frumoase în jurul lui Batman/Bruce Wayne erau prea mult.

Scena critică a fost cu siguranţă aceea în care Batman se sacrifică pentru Gotham, oferindu-le astfel simbolul pe care dorea să-l reprezinte încă de la început. Scena în care Catwoman îi propune lui Batman să plece cu ea, pot să jur că îl aud defapt pe Christian Bale care ne spune că  deabia acum ne va oferi un rol excepţional şi că acesta este sfârşitul.

Se anunţă un nou film marca Nolan, cu Robin însă. Aflăm numele poliţistului care îl ajută pe Batman, iar în final el este cel care descoperă ascunzătoarea acestuia. Toată lumea este fericită, Alfred îndeplinindu-şi dorinţa  de a-l vedea pe Bruce ‘la casa lui’.

Cât despre mine… îmi pare rău că nu am putut să văd filmul în IMAX, dar cu siguranţă mă duc şi săptămâna viitoare să-l mai văd. 😀

Post Navigation

%d bloggers like this: