*janded

'cuz life is so random

Brendu’ de țară – episodu’ doi


Pitzipoanca


Astăzi vin cu un nou episod din „Brendu’ de țară” și anume: pitzipoanca! Da, ştiu este foarte răsuflat subiectul. Întâmplările cu pitzi sunt deja epice și mai toate au același algoritm, dar de data asta nu mă pot abține, plus că pitzipoanca este un adevărat brend made in Romania.
Pentru început aș vrea să dau definiția populară și apoi cea puțin mai filosofică a noii specii. În termeni populari, pitzipoanca este fata aia care are jumătate din greutatea ei transformată în machiaj, ce tencuiește bine toți porii, nelăsând nici măcar unul să scape. Următorul lucru distinctiv ar fi, bineînteles, boticul care vine la pachet cu rujul în nuanțe de roz ce sfidează până și gravitația. Dacă hainele nu au brendu’ scris maaare și la vedere, nu are valoare. Mersul este cu adevărat fascinant: unele… adică marea majoritate, merg ca și cum cineva le-ar fi tras în țeapă (ehe, nu se știe niciodată). Cam asta a fost definiția populară și ușor miștocară; definiția filosofică e cam tristă, dar o spun totuși. În viziunea mea pitzipoanca reprezintă acea fată care este lipsită de pic de mândrie de sine (adevărata mândrie de sine) și originalitate. Cu alte cuvinte, pitzipoancele nu reprezintă nimic altceva decât niște imitații ieftine și de prost gust a ceea ce se dorește a fi fashion; sau cum ar spune profa mea de literatură: ființe lipsite de esență.
Încheiem aici cu definițiile și trecem la acțiunea episodului. Motivul pentru care nu m-am putut abține să nu postez întâmplarea este că am dat peste „una autentică” care avea și o mașină jignitor de elegantă pentru ea. Venind acasă, am vrut și eu ca un cetățean plătitor de taxe ce nu sunt, să traversez pe la o trecere de pietoni. Când am ajuns pe celălalt mal, pe trecerea de pietoni a parcat un Audi A7, superb de altfel, dar la cei 5 metri lungime pe care îi are, a ocupat toată trecerea. Cum sunt un om curios, am vrut să văd cine are atât de mult talent în a parca o mașină. Mă aplec finuț, ca să nu par că ma uit la animalele de la zoo, și ce credeți că zăresc după geamul sclipitor al Audi-ului? Da! EA era! Îmbrăcată în alb, brunetă și cu extensii până la buric, cu ochelari de soare pe brațul cărora sclipeau vesele câteva pietricele ce alcătuiau „D&G”, cu un bot ce prevestea că la o viitoare frână micuță va pupa parbrizul și cu o bulină mare de începătoare în colțul drept al aceluiași parbriz ce era amenințat de un pupik dulshe.
M-am încruntat ușor admirând bordul mașinii, care îți dădea palpitații doar când îl vedeai, apoi făcându-mi cruce mi-am zis că am viața completă, am văzut-o și pe asta… o autentică! În drum spre casă i-am spus oanei mici că ea să fie sănătoasă că pitzi pică din cer.
Advertisements

Single Post Navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: